Zile bune...

 Am scris postul asta intr-o zi ploioasa, in  care inevitabil ai adus soare. Am tins sa scriu la superlativ caci altfel nu stiu sa scriu despre tine. Nu m-am pornit sa scriu un epilog caci nu imi iau la revedere de la nimeni, ci trimit o invitatie, o vedere din sufletul meu.
 
Multe din zilele mele bune le-ai adus tu, ca pe niste cadouri vii...Le-am impartit pentru ca intre noi nu au stat mercantilitati, si rautatile ieftine s-au temut de tineretea pe care am respirato in fiecare clipa petrecuta impreuna.  Imi doresc pentru tine niste zambete sincere, niste oameni frumosi, caci eu cu tine am tras lozul cel mare cand am intrat in sufletul tau.Si nu stii de cate ori am uitat sa iti multumesc pentru ca m-ai salvat de mine, si de cate ori m-ai adus inapoi. Stii...nu ma pot opri din zambit, cand imi dau seama ca am fost martora la o autentica poveste de succes. Tu nu esti vara trecuta, tu nu esti ultima ploaie, tu nu poti fi altceva decat prima sarutare pe frunte a tineretii... Caci tu esti tanara, caci tu esti viata, caci tu esti catifelarea unui sarut. Caci impreuna suntem extraordinare ca un rasarit. Caci fara trecerea ta prin viata mea eu as fi fost banala.

 Privind la cate ai adus, nu imi pot inchipui cate o sa iei...Ei, multi nu stiu de cate ori ai trecut prin viata cu zambetul pe buze si cu sufletul bucati. Ei nu stiu cate lacrimi nu ai mai putut sa versi... Acum sa se vada toate cicatricile. Sunt dovezi ca ai luptat, dreapta...pe tocuri de 15' si cu rujul in buzunar, caci tu nu stii sa pleci privirea. Sa nu iti pui peceti la suflet niciodata....Iulia, iti fac cadou un haos al tau... si dupa el o liniste de aur. Iti dau un haos pe care sa il faci dupa asteptarile tale, pe care sa il ordonezi candva...de care sa ai grija ca de un iubit ascuns. Iti dau viitorul....Si cand va fi sa mergi pe niste drumuri mai blande...sa zambesti si pentru
mine...Pentru noi doua...

Inchei succint, caci eu nu scriu testamente...eu nu am nevoie sa las mosteniri cand am oameni ca tine care m-au luat ca pe "Asigurare de viata", care pot da marturie acum si mai tarziu despre cine sunt...ce am de dat. si ce am pierdut pana acum.Daca o sa fie sa cazi, eu voi fi acolo sa te ridic, sau la capatul unui fir telefonic sa te ajut cu vorbe sa iti cureti coama si sa iti lingi ranile. Esti Iulia mea, eu stiu ca ai sa si gresesti, dar pentru ca tu esti "omul meu", ca sa stiu ca si eu am o sa sansa, trebuie neaparat sa castigi, sa reusesti....

Iulia...pentru tine, Bogdan, si alti cativa mi-as face iar viata un drum...sa va vad pe voi fericiti, sarbatorind in stil mare...cu sau fara mine, cicocnind din pahare de cristal pentru zilele mele bune...:)

Ochii mei.

      Am obosit. E oficial. Puteti sa va sunati prietenii si rudele...eu...vesnica vesela...am obosit... Am obosit sa privesc lumea prin ochii astia... sa vad aceasi lume prin aceasi ochi cu care am plans si am mintit de atatea ori... Ma dor aceste imagini ce ieri pareau a aduce vremuri mai bune, caci ochii mei au alterat tot ce era bun in ele. Caci ochii mei le-au dat niste dimensiuni ciclopice pe care doar sufletul meu le poate percepe.
     
       Astazi...ochii mei, aceasi ochi de ieri, cu aceasi  licarire pagana mi-au adus tristete. O tristete senina si resemnata...o tristete vadita care sapa rani dar care nu se vindeca. Stii...tu poate nu o sa intelegi cititorule, caci tu nu ma cunosti, pentru ca nu poti sa vezi lumea aceasta cu ochii mei. Tu nu ai putea-o imbratisa si accepta. E o lumea frumoasa tocmai prin macabrul ei... O lume cu strazi desenate stramb si cu apusuri absolute. E o lume veriticala in hidosenia ei. E singura lume care m-ar fi adoptat. Care ar fi fost prietenoasa cu privirea mea straina.
 
     Si in tot haosul asta...ochii mei au fost sarutati de buze mincinoase...si au varsat lacrimi necurate pentru oameni orbi... Si in tot spitalul asta de nebuni iti jur ca am momente in care as vrea sa am puterea sa ii scot...dar nu pot sa rup din suflet...sunt ochii cu care plang, si mint...ochii care vorbesc pentru mine...ochii cu care vad lumea asta hada...ochii care au fost sarutati curat de atatea buze murdare... Nu cititorule...nu ma repet...dar ca tu sa intelegi ce scriu...si de ce scriu asa... trebuie sa ai o buba ca a mea... sa te doara in acelasi loc...sa iti trebuiasca acelasi leac... sa simti scrisul si metaforele astea asa cum le simt eu...si e greu citirorule... caci de azi dimineata nu ma mai impinge nimic. si de azi dimineata e de prea mult timp.

Calatorul.

Astazi mi-am impachetat cateva vise, le-am pus intr-o punga de un leu si am plecat la o plimbare dupa un dram de inspiratie. Desigur ca "inspiratia" nu e o chestie reala. Poti sa o ai in sange , sau poti sa nu o ai(cu toata modestia de rigoare). Si cum hoinaream aiurea pe niste strazi intortocheate, ba razand, ba plangand, te-am vazut pe tine. Desigur... Tu pareai un calator cu experienta, diferenta se vedea pana si in cum iti transportai bagajele. Eu nu feream sa le arat tuturor prin punga transparenta (sa ne amintim ca vorbim totusi de niste vise fragile, si numai un om cu adevarat iresponsabil le putea cara ca si mine), in schimb tu...aveai o servieta frumoasa, din piele...putea foarte bine sa fie goala, sau putea sa fie mai plina decat sacosa mea ieftina. Eu aveam tensi rupti in talpa, pe langa tine paream o cersetoare (aveam sa constat cu stupoare ca defapt chiar asta eram), tu iti purtai mandra masca de om implinit. Costumul si pantofii pareau ca te pregatesc pentru intrarea in lumea buna, sau cine stie... poate chiar asta faceau...sau poate lumea buna te expulzase si tu te pregateai sa gasesti un alt fel de high life.
  In timp ce ma hotaram, daca si caracterul tau e de aceasi superficialitate rece ca si exteriorul mi-am aprins distrasa o tigara.Nu mai stiu exact ce imi bubuia in casti, dar sigur era o melodie buna pentru ca am inchis ochii si mi-am lasat emisferele patrunse de muzica. O umbra gri si parfumata se intise peste mine. Mi-ai cerut un foc, si distras iti cautai tigarile. Ti-am intins si o tigara si cu privirea tot cautai pe cineva. Confuz si neclar te-ai asezat langa mine. Miroseai a mosc si a femeie. Si cred ca a ploaie. Un pic enervat tot verificai ceasul ostentativ. Toata maretia asta, tot sclipiciul ieftin parea sa cada de pe tine de parca iti lasai un rand de piele. Uitand-ma la tine de aroape, aratai ca un copil imbracat in hainele de servici ale tatei, si incruntat ca si el duceai pe umeri aceleasi griji. Ochii verzi iti erau desenati deasupra unor cearcane ce pareau sa fie acolo de o vesnicie si buzele iti erau usor innegrite probabil de la fumatul excesiv.
-astepti pe cineva? Am intrebat pregatindu-ma sa primesc un raspuns acid. Spre marea mea surprindere marele copil se relaxa intr-un zambet fin care ii jupuia incruntarea hada.
-defapt poate chiar astept.
 Dupa vreo 10 tigari si o tacere dulce... mi-am strans tigarile si mi-am tras gluga pe cap. Te-am vazut cum te ridici si iti pipai buzunarele grabit.
-ai pierdut ceva anume?Cauti ceva?
-da.
-ce anume?
-iubirea.
 Ai dus un pas, te-ai intors brusc si ai aruncat o cheie.
-hey! pe cine asteptai?De la ce e asta?
-Pe tine. De la servieta.

Nu ne-am mai intanlit niciodata. In fiecare zi ma uit pe strada dupa un anumit calator. Dupa o anumita servieta si sper sa gasesc o anumita privirea. De curand am fost internata in spitalul pentru suflete. Dupa tratament, m-am intors in salon si am gasit servieta.Servieta am lasat-o in spital. Cheia o voi pastra mereu. Ce te faci cand vezi ca strigi si stii ca nimeni nu iti va raspunde pentru ca defapt nimeni nu te aude?ce te faci cand viata tuturor vindecatilor merge inainte si tu ramai vesnic bonlava inchisa in spitalul pentru suflet?

Buna Dimneata...

Auzi? Nu?Auzi? Haide... Tre sa auzi cum bate ploaia incet in geam...Sunt niste soapte pagane...Niste povesti pe care doar tu poti sa le auzi...Ai observat cat de primavara e afara?Cum i-a luat pe toti asteniile, durerile, nostalgiile?Doar padurea e neschimbata... Exact cum o stii tu de cand erai copil...
 Buna dimineata...Asa...Te-ai trezit...Frate, observi cat de plin de viata esti cand zambesti de dimineata? Cauta alert printre asternuturi pofta de viata... Asa... Hai, pe undeva trebuie sa fie...Lasa calculatorul (ciudat sa spun tocmai eu asta)... Cauta o carte, si daca nu gasesti... ramai aproape...am pus pe niste randuri cateva ganduri frumoase pentru tine..
*************************************************************************************
  Stam la cateva strazi distanta...Te vad cam de doua ori pe zi, cum te fastacesti cand trec pe langa tine...Cam cati ani ai?15?Esti indragostit de vecina cu casti in ureche...care mormaie versuri cand trece pe langa tine...si iti face cu ochiul... Si ai sa o pastrezi in suflet ca pe o poveste uitata...E primul tau reper..Sunt primul tau reper in materie de fete..Ma maguleste sa stiu asta, si ma intriseteaza...Ai fi putut sa iei o fata mai balaie, cu ochii mai mari, si mai inalta in statura... Si m-ai ales pe mine... As putea  intr-o dimineata sa te opresc... sa te pup pe un obraz si sa iti dau o tigara, dar poate ti-as schimba cursul vietii (nu ti-ar placea ca un taifun emotional ca mine sa faca ravagii in viata ta)...
***********************************************************************************
 -'Neata mama! Cum ai dormit?
 Iti intorci ochii incercanati catre mine si ridici din umeri mai greoi decat ar faceo Atlas insusi... Cerul gri de afara de prost dispune peste masura, si  lungesti cafeua aia la infinit, doar ca sa nu inceapa inca o zi singura. Imi pare rau ca sunt absenta, dar m-am resemnat si eu...Am pierdut in fata zilei de ieri... Astazi nu stiu ce o sa fie...Poate o sa picure cu alt fel de cenusa si scrum, dar eu o sa fiu prea ocupata sa caut albastrul marii...
***********************************************************************************
 Hahahahahahaha! Imi place  sa te sarut usor pe incheieturi....parca simt si eu gadilicii pe care te apuca pe tine... Nu mai este cafea?Pfffff... nu face nimic... o sa mai fac... Buna dimineata si tie iubitule...Cum ai dormit?Nu. Defapt nu ai dormit...Ai stat toata noaptea ca tontul sa vanezi fantome de iubiti trecuti... sa nu se strecoare prin somnul meu.. Hah...Nu s-au strecurat cu pretul odihnei tale.. Si ale mele..Ai vazut ce gri e afara?Pare exact genul tau de zi...Imi place sa imi plimb mainile lenes pe spatele tau...Imi place sa ma plimb cu camasa ta prin casa...Insomnia mea...E bonlava de niste vise ciudate, nu ai vazut?O sa o duc la mare sa se vindece... Noi cand mergem la mare?Nu mai plange...Shhhh...Eu nu o sa ma mai intorc, si nici o cafea nu o sa mai fie la fel de buna ca mea, si nici o fata nu o sa zambeasca  la fel de frumos ca mine... Sa te sarute la fel de cald...Ai sa cauti somnul langa mine mult si bine...E primavara...Uite... Eu plec...
**********************************************************************************
 Tre sa plec... Da... Imi canta o melodie cunoscuta in casti... Andrei... Capul sus... Ramai febletea noastra.. A mea cu precadere... Nu o sa imi lipseasca niciodata un baiat mai mult decat imi lipesesti tu acum....Te vreau intreg, razand... sa fii blondul cu ochi talhari... Care astepata ceva mai buna... Pune-te pe picioare...Pentru noi doi am ganduri mari..Peste 10 ani tre sa impartim un taxi pe 5th av. cu Jules si Oana...Asa ca bea o gura mare de viata, priveste-te in oglinda cata omul esti si hai...Viata e exact dupa coltul asta...
**********************************************************************************
Buna dimneata!

In fata portilor...

"-Bine tu...da...o sa incerc sa dorm... ihmm.. stii ca nu depinde de mine...bine...nu..nimic important... cu cine sa vorbesc?a...nu...ba da... dar nu...in fine...iti povestesc eu maine...Cum?maine nu...poimaine da?bine...te pup..."
Am lasat telefonul sa cada langa perna... am inceput sa numar...inutil.1...2...3...4...
 Sa nu imi zici ca e deja dimineata...Lumina asta, aproape ca intr-un film prost imi sparge retina... Ce mama...?! Unde sunt?!
-Ei domnisoara...nu asteptai tu o intanlire cu divinitatea..? Sincer... ai putin timp, deci ma scutesti de chestii de natura dogmatica...Adam, Eva, Noe, Iisus... Sunt niste nume... Acum sunt forta care e mai presus de tine... si poate ca pot sa iti dau ce vrei, sau poate sunt somnul pe care il asteptai atat de mult...Sa trecem la subiect...
-Hah... Ce vis stupid pot sa am... cred ca rad in somn...Dar bine...Fie.. Dumnezeu.. Chestii...Am o singura sansa nu?O sa ma simt ca la psiholog...Deci... Nu am intrebari... Sincer nu imi pasa, cum, de ce, incotro si asa mai departe...Vreau sa imi dai ceva... Vreau sa imi dai timp...
-Timp?Nu pot sa dau timpul inapoi nici macar pentru mine... deci sa schimbi ceva din trecut e imposibil... si pana la urma.. ar fi si inutil...tu nu sti, dar te astepata niste oameni faini... care te iubesc de pe acum, fara sa stie...
-Nu nu... Nu imi pasa de timpul care a trecut...Chit ca a lasat rani...si ma facut mai rea... si mai goala... Vreau sa imi dai o zi in viitor... Chiar vreau o zi cu el...iar... o singura zi, in care sa nu ne certam..sa nu ne punem intrebari, sa nu existe ce vom face maine... Pe urma, sa curga si sange... dar vreau o zi..
-Copil nebun... eu pot sa iti dau nemurire...Pot sa iti dau putere..Pot sa iti dau pe cineva mai bun si tu...imi ceri o zi cu un om care nici macar nu te iubeste... Care nici macar nu te-a iubit...Tu te auzi cat esti de stupida? Unde e Claudia care vroia lumea la picioarele ei?S-a impiedicat de un copil? Sa te gandesti ce ceri...si cat de mult iti doresti asta...Intre timp, pentru ca eu sunt defapt tu, iti mai dau vreo cateva zile de insomnie... Ca sa ai la ce sa te gandesti noaptea... sa iti scoti siroposeniile din cap. Sa scrii viu si frumos asa cum numai tu poti sa o faci"
 ...5...6.....7....8.....9....10....
E o dimineata gri... Ieri a fost ziua perfecta, sau era alta?!era... Era o zi frumoasa de martie..sau aprilie... sau era o zi din vara trecuta...singurul lucru frumos din zilele alea...am ramas eu:)

Biruinte

 Spuneam ca nu am mai plans curat de mult...ca un cliseu...cam de cand au inflorit copacii...
Buna dimineata. Hai, trezeste-te... Te astept de vreo 5 minute sa zambesti ca sa imi dau seama ca deja ingani visul cu realitatea...Sincer... Trebuie sa vorbim, si acum vorbesc cu cel care doarme in pat si viseaza la cai verzi pe campii albe...
 Nu te pot iubi acum. Am in mine carne moarta crescuta peste oameni vii. Oameni care au plecat fara sa priveasca in urma, de care imi e mila. Care erau sansele sa vii atat de curand? Care erau sansele eu sa fiu buna de lupta , cand abia cazusem pe niste campuri straine? Dar stii...Eu iubesc oamenii, si am incredere in ei. Toti avem cioturi din amintiri care zvacnesc des. Acum nu iti pot da decat acum-ul. Si nici nu pot promite mai mult...
 Stii...tu, cititorule... eu sunt acelasi inger imperfect, sau suflet de sticla...si azi ma simt goala pe dinauntru, si singura si frumoasa ca o lacrima...shhh... dormi. Nu a venit timpul sa iti trezesti constiinta defapt...esti dulce cand visezi, cand crezi ca o sa ma gasesti in pat.. Nu. Nu fac comparatii stupide, si nu am asteptari retarde... De intors nu ma mai intorc nici cu glonte dupa mine. Imi servesc zilnic portia de orgoliu pe paine. In fiecare zi ma privesc in oglinda si spun ca merit ceva mai bun. Ca te merit pe tine. Dar azi...acum... sunt goala pe dinauntru, si frumoasa si trista ca zambetul unui batran singur...
 Continua sa asterni vise pe hartie... continua sa ma cauti in pat...continua sa ma astepti ca pe un inger salvator, sau ca pe un drac cu un contract smecher... intre timp eu pot doar sa iti veghez absent somnul, si poate ,biruita de viata...o sa adorm si eu.

Corespondenta

Scrisorile catre nicaieri erau si si erau defapt cu destinatie...Cei carora le inchinam le-au simtit...Strainii, nu au fost niciodata straini...I-am cunoscut inainte sa ma stiu pe mine, si au fost parte integranta din universul meu stramt inca dinainte ca eu sa scriu. Poate ca ar fi cazul sa spun stop, si sa incetez cu  refularea/defularea sau cum dracu' se mai numeste, in scris. Poate ar trebui sa pun copertile unei noi carti....Sa incep sa traiesc altcumva...Sa trasez un viitor ceva mai optimist, care desi e sub semnul intrebarii sa fie cumva conturat macar in ochii mei.
Vezi...eu...nu sunt deloc un om pesimist, si nu vreau ca tu, cel care citesti sa ma judeci prin prisma unor nostalgii asternute virtual. Eu traiesc. Te sfatuiesc din suflet sa gusti din viata, sa o simti, sa alergi dupa fiecare clipa. Te sfatuiesc sa te razvratesti fata de tine, ca apoi sa cazi, sa te ridici, sa inveti.
Despre mine?Eu desenez adevarurile mele, tu crioneaza-ti propriile trairi, caci indiferent cat de mult consimti la cuvintele mele, ne motiveaza cu totul alte lucruri. Nu imi cunosti viata, nu incearca sa banuiesti macar prin ce am trecut, sau trec. Nu incerca sa iti dai seama daca imi exersez zambetul in oglinda, sau daca fericirea sau tristetea mea e aparenta. Te respect, te admir, ma bucur ca ma citesti si iti gasesti aici crampeie din suflet, dar adevaratul motiv pentru care eu scriu acest blog nu este o glorie de 5 minute, este ca tu sa iti dai seama ca nu esti singurul om care se confrunta cu mizerii. Mie scrisul nu imi da bani de buzunar. Si eu ma confrunt cu acelasi sistem bonlav, si eu vreau candva sa imi permit o vacanta exotica si da... cu toata nostalgia si cu tot boemul din scrisul meu, si eu stiu ca toate astea sunt zadarnice. Ca oamenii au griji mai mari, ca tara asta se afunda. Si mama mea e o persoana cand acra cand misto, si pe tata nu l-am mai vazut decat 24 de ore la un loc in ultimii 2 ani. Singura diferenta dintre mine si marea majoritate e ca eu ma gandesc si la altele. Ca inca nu ma mananca de vie aceste lucruri, dar daca nu scriu despre ele, asta nu inseamna ca nu le traiesc.DA! Imi plac petrecerile nebune, si da ma dezgusta pustii care ironizeaza cititul. Vezi contrastul?Eu sunt contrast. Una din puntile dintre lectura, arta, cultura si generatia mea... Nu sunt singura. Daca tu ma citesti si pe undeva esti de acord cu mine, si tu esti un pod.
In principiu nu pot schimba nimic. Nu singura. De aceea ma gandesc serios sa renunt la treaba asta cu blogul. Vreau sa ma pun pe carte. Sa o termin, sa ma lupt pentru ea. Sa fac ceva si pentru mine.